Dex.Ro Mobile
TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei. – V. tritura. (Sursa: DEX '98 )

TRITURÁRE s.f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire, pulverizare. [< tritura]. (Sursa: DN )

trituráre s. f., g.-d. art. triturării; pl. triturări (Sursa: Ortografic )

TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare. (Sursa: DEX '98 )

A TRITURÁ ~éz tranz. rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer (Sursa: NODEX )

TRITURÁ vb. I. tr. A sfărâma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat.t. triturare]. (Sursa: DN )

TRITURÁ vb. tr. a sfărâma, a zdrobi (o substanță, un medicament etc.) în particule foarte fine. (< fr. triturer, lat. triturare) (Sursa: MDN )

triturá vb., ind. prez. 1 sg. trituréz, 3 sg. și pl. tritureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tritura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tritura triturare triturat triturând singular plural
triturea triturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) triturez (să) triturez trituram triturai triturasem
a II-a (tu) triturezi (să) triturezi triturai triturași trituraseși
a III-a (el, ea) triturea (să) tritureze tritura tritură triturase
plural I (noi) triturăm (să) triturăm trituram triturarăm trituraserăm, triturasem*
a II-a (voi) triturați (să) triturați triturați triturarăți trituraserăți, trituraseți*
a III-a (ei, ele) triturea (să) tritureze triturau tritura trituraseră
* Formă nerecomandată

triturare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triturare triturarea
plural triturări triturările
genitiv-dativ singular triturări triturării
plural triturări triturărilor
vocativ singular triturare, triturareo
plural triturărilor