Dex.Ro Mobile
TRIOLÉT, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau șapte) versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet. (Sursa: DEX '98 )

TRIOLÉT s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se execută într-o singură bătaie, în loc de două note. 2. Poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, alcătuită din opt versuri, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioletă s.f. / < fr. triolet]. (Sursa: DN )

TRIOLÉT s. n. 1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă. 2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice. (< fr. triolet) (Sursa: MDN )

triolét s. n. (sil. tri-o-), pl. trioléte (Sursa: Ortografic )

TRIOLÉT ~e n. 1) muz. Grup de trei note egale ca valoare, echivalând cu două note ale aceleiași figuri ritmice, care se execută într-o singură bătaie. 2) Poezie cu formă fixă alcătuită din opt versuri, dintre care primul vers este identic cu al patrulea și al șaptelea, iar al doilea este identic cu al optulea. /<fr. triolet (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
triolet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triolet trioletul
plural triolete trioletele
genitiv-dativ singular triolet trioletului
plural triolete trioletelor
vocativ singular
plural