TRIÓDĂ, triode, s. f. Tub electronic cu trei electrozi. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triode. (Sursa: DEX '98 )
TRIÓDĂ s.f. Tub electronic cu trei electrozi. [Pron. tri-o-. / < fr. triode, cf. gr. tri – cu trei + (electr)od]. (Sursa: DN )
TRIÓDĂ s. f. tub electronic cu trei electrozi. (< fr. triode) (Sursa: MDN )
triódă (tub electronic) s. f. (sil. tri-o-), g.-d. art. triódei; pl. trióde (Sursa: Ortografic )
TRIÓDĂ ~e f. tehn. Tub electronic cu trei electrozi. [Sil. tri-o-] /<fr. triode (Sursa: NODEX )
| triodă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | triodă | trioda |
| plural | triode | triodele |
| genitiv-dativ | singular | triode | triodei |
| plural | triode | triodelor |
| vocativ | singular | triodă, triodo |
| plural | triodelor |
