TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
TRIMIȚĂTÓR s., adj. v. expeditor. (~ al coletului.) (Sursa: Sinonime )
trimițătór adj. m., s. m., pl. trimițătóri; f. sg. și pl. trimițătoáre (Sursa: Ortografic )
TRIMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival pop. Care trimite ceva. /a trimite + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| trimițător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trimițător | trimițătorul | trimițătoare | trimițătoarea |
| plural | trimițători | trimițătorii | trimițătoare | trimițătoarele |
| genitiv-dativ | singular | trimițător | trimițătorului | trimițătoare | trimițătoarei |
| plural | trimițători | trimițătorilor | trimițătoare | trimițătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
