| trimete verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) trimete | trimetere | trimes | trimețând | singular | plural | ||
| trimete | trimeteți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | trimet | (să) trimet | trimeteam | trimesei | trimesesem | |
| a II-a (tu) | trimeți | (să) trimeți | trimeteai | trimeseși | trimeseseși | ||
| a III-a (el, ea) | trimete | (să) trimeată, trimeață | trimetea | trimese | trimesese | ||
| plural | I (noi) | trimetem | (să) trimetem | trimeteam | trimeserăm | trimeseserăm, trimesesem* | |
| a II-a (voi) | trimeteți | (să) trimeteți | trimeteați | trimeserăți | trimeseserăți, trimeseseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | trimet | (să) trimeată, trimeață | trimeteau | trimeseră | trimeseseră | ||