TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
triluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. triluiáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
A TRILUÍ pers. 3 tríluie intranz. (mai ales despre privighetori și despre ciocârlii) A scoate sunete melodioase caracteristice speciei; a cânta în triluri. /Din tril (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
trilui (1 -lui) verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) trilui trilui re trilui t trilui nd singular plural tri luie trilui ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) tri lui (să) tri lui triluia m trilui i trilui sem a II-a (tu) tri lui (să) tri lui triluia i trilui și trilui seși a III-a (el, ea) tri luie (să) tri luie triluia trilui trilui se plural I (noi) trilui m (să) trilui m triluia m trilui răm trilui serăm, trilui sem* a II-a (voi) trilui ți (să) trilui ți triluia ți trilui răți trilui serăți, trilui seți* a III-a (ei, ele) tri luie (să) tri luie triluia u trilui ră trilui seră
* Formă nerecomandată
trilui (1 -luiesc) verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) trilui trilui re trilui t trilui nd singular plural triluie ște trilui ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) triluie sc (să) triluie sc triluia m trilui i trilui sem a II-a (tu) triluie ști (să) triluie ști triluia i trilui și trilui seși a III-a (el, ea) triluie ște (să) triluia scă triluia trilui trilui se plural I (noi) trilui m (să) trilui m triluia m trilui răm trilui serăm, trilui sem* a II-a (voi) trilui ți (să) trilui ți triluia ți trilui răți trilui serăți, trilui seți* a III-a (ei, ele) triluie sc (să) triluia scă triluia u trilui ră trilui seră
* Formă nerecomandată
