Dex triere, triere, definiţie triere, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria. (Sursa: DEX '98 )

TRIÉRE s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; triaj. [Pron. tri-e-. / < tria]. (Sursa: DN )

TRIÉRE s. 1. v. selecționare. 2. v. selecție. (Sursa: Sinonime )

triére s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérii; pl. triéri (Sursa: Ortografic )

TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier. (Sursa: DEX '98 )

TRIERÁ vb.I v. treiera. (Sursa: DEX '98 )

TRIÉRĂ, triere, s. f. (În Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière. (Sursa: DEX '98 )

A TRIÁ ~éz tranz. (obiecte, produse, mărfuri etc.) A repartiza în clase sau pe categorii; a clasa; a categorisi. [Sil. tri-a] /<fr. trier (Sursa: NODEX )

TRIÉRĂ ~e f. (la grecii antici) Corabie de război prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. /<fr. triere (Sursa: NODEX )

TRIÁ vb. I. tr. A alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. [Pron. tri-a, p.i. 3,6 triază. / < fr. trier]. (Sursa: DN )

TRIÉRĂ s.f. Navă de război grecească cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. [Pron. tri-e-. / < fr. trière, gr. trieres]. (Sursa: DN )

TRIÁ vb. tr. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. (< fr. trier) (Sursa: MDN )

TRIÉRĂ s. f. (ant.) navă de război cu trei rânduri de rame suprapuse, la fenicieni și greci. (< fr. trière) (Sursa: MDN )

TRIÁ vb. v. selecționa. (Sursa: Sinonime )

TRIÉRĂ s. v. triremă. (Sursa: Sinonime )

triá vb., ind. prez. 1 sg. triéz, 3 sg. și pl. triáză; conj. prez. 3 sg. și pl. triéze (sil. tri-e-); ger. triínd (sil. tri-ind) (Sursa: Ortografic )

triéră s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérei; pl. triére (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

tria verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tria	triere	triat	triind	singular	plural
		(a) tria	triere	triat	triind	triază	triați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	triez	(să) triez	triam	triai	triasem
	a II-a (tu)	triezi	(să) triezi	triai	triași	triaseși
	a III-a (el, ea)	triază	(să) trieze	tria	trie	triase
plural	I (noi)	triem	(să) triem	triam	triarăm	triaserăm, triasem*
	a II-a (voi)	triați	(să) triați	triați	triarăți	triaserăți, triaseți*
	a III-a (ei, ele)	triază	(să) trieze	triau	triară	triaseră

* Formă nerecomandată

triera verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) triera	trierare	trierat	trierând	singular	plural
		(a) triera	trierare	trierat	trierând	trieră	trierați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trier	(să) trier	trieram	trierai	trierasem
	a II-a (tu)	trieri	(să) trieri	trierai	trierași	trieraseși
	a III-a (el, ea)	trieră	(să) triere	triera	trieră	trierase
plural	I (noi)	trierăm	(să) trierăm	trieram	trierarăm	trieraserăm, trierasem*
	a II-a (voi)	trierați	(să) trierați	trierați	trierarăți	trieraserăți, trieraseți*
	a III-a (ei, ele)	trieră	(să) triere	trierau	trierară	trieraseră

* Formă nerecomandată

trieră substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	trieră	triera
nominativ-acuzativ	plural	triere	trierele
genitiv-dativ	singular	triere	trierei
genitiv-dativ	plural	triere	trierelor
vocativ	singular	trieră, triero
vocativ	plural	trierelor

triere substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	triere	trierea
nominativ-acuzativ	plural	trieri	trierile
genitiv-dativ	singular	trieri	trierii
genitiv-dativ	plural	trieri	trierilor
vocativ	singular	triere, triereo
vocativ	plural	trierilor