TRIERÁ vb.I v. treiera. (Sursa: DEX '98 )
TRIÉRĂ, triere, s. f. (În Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière. (Sursa: DEX '98 )
TRIÉRĂ ~e f. (la grecii antici) Corabie de război prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. /<fr. triere (Sursa: NODEX )
TRIÉRĂ s.f. Navă de război grecească cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. [Pron. tri-e-. / < fr. trière, gr. trieres]. (Sursa: DN )
TRIÉRĂ s. f. (ant.) navă de război cu trei rânduri de rame suprapuse, la fenicieni și greci. (< fr. trière) (Sursa: MDN )
TRIÉRĂ s. v. triremă. (Sursa: Sinonime )
triéră s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérei; pl. triére (Sursa: Ortografic )
| triera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) triera | trierare | trierat | trierând | singular | plural |
| trieră | trierați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | trier | (să) trier | trieram | trierai | trierasem |
| a II-a (tu) | trieri | (să) trieri | trierai | trierași | trieraseși |
| a III-a (el, ea) | trieră | (să) triere | triera | trieră | trierase |
| plural | I (noi) | trierăm | (să) trierăm | trieram | trierarăm | trieraserăm, trierasem* |
| a II-a (voi) | trierați | (să) trierați | trierați | trierarăți | trieraserăți, trieraseți* |
| a III-a (ei, ele) | trieră | (să) triere | trierau | trierară | trieraseră |
* Formă nerecomandată
| trieră substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trieră | triera |
| plural | triere | trierele |
| genitiv-dativ | singular | triere | trierei |
| plural | triere | trierelor |
| vocativ | singular | trieră, triero |
| plural | trierelor |
