TRICOTOMÍE, tricotomii, s. f. (Livr.) Diviziune în trei părți. – Din fr. trichotomie. (Sursa: DEX '98 )
TRICOTOMÍE s.f. v. trihotomie. (Sursa: DN )
tricotomíe s. f., g.-d. art. tricotomíei; pl. tricotomíi (Sursa: Ortografic )
| tricotomie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tricotomie | tricotomia |
| plural | tricotomii | tricotomiile |
| genitiv-dativ | singular | tricotomii | tricotomiei |
| plural | tricotomii | tricotomiilor |
| vocativ | singular | tricotomie, tricotomio |
| plural | tricotomiilor |
