Dex.Ro Mobile
TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj., subst. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri.] – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris. (Sursa: DEX '98 )

TRICOLÓR, -Ă adj. Care are trei culori. // s.n. Drapel cu trei culori. // s.m. Sportiv care face parte dintr-o echipă românească participantă la o competiție internațională. [< fr. tricolore, cf. lat. tri – cu trei, color – culoare]. (Sursa: DN )

TRICOLÓR, -Ă I. adj. cu trei culori. II. s. n. drapel cu trei culori. III. s. m. sportiv component al echipei naționale. (< fr. tricolore, lat. tricolor) (Sursa: MDN )

TRICOLÓR adj. (rar) tricromatic. (Drapel ~.) (Sursa: Sinonime )

tricolór adj. m., pl. tricolóri; f. sg. tricolóră, pl. tricolóre (Sursa: Ortografic )

tricolór s. n., pl. tricolóruri (Sursa: Ortografic )

TRICOLÓR1 ~ă (~i, ~e) și substantival Care are trei culori; constând din trei culori. /<fr. tricolore (Sursa: NODEX )

TRICOLÓR2 ~uri n. Steag în trei culori. ~ul național. /<fr. tricolore (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tricolor (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tricolor tricolorul tricolo tricolora
plural tricolori tricolorii tricolore tricolorele
genitiv-dativ singular tricolor tricolorului tricolore tricolorei
plural tricolori tricolorilor tricolore tricolorelor
vocativ singular tricolorule tricoloro
plural tricolorilor tricolorelor

tricolor (drapel)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tricolor tricolorul
plural tricoloruri tricolorurile
genitiv-dativ singular tricolor tricolorului
plural tricoloruri tricolorurilor
vocativ singular
plural