TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; alergătură. – Din fr. tribulation. (Sursa: DEX '98 )
TRIBULÁȚIE s.f. (Liv.) Mâhnire, necaz, chin, zbucium moral. [Gen. -iei. / cf. lat. tribulatio, fr. tribulation]. (Sursa: DN )
TRIBULÁȚIE s. f. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin. (< fr. tribulation) (Sursa: MDN )
TRIBULÁȚIE s. v. zbucium. (Sursa: Sinonime )
tribuláție s. f. (sil. -ți-e), art. tribuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. tribuláției; pl. tribuláții, art. tribuláțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
TRIBULÁȚIE ~i f. mai ales la pl. livr. Neliniște sufletească; frământare; tulburare; zbucium. [G.-D. tribulației] /<fr. tribulation (Sursa: NODEX )
| tribulație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tribulație | tribulația |
| plural | tribulații | tribulațiile |
| genitiv-dativ | singular | tribulații | tribulației |
| plural | tribulații | tribulațiilor |
| vocativ | singular | tribulație, tribulațio |
| plural | tribulațiilor |
