Dex trib, trib, definiţie trib, dex.ro Mobile

A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri
A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat
A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune
A pune mână de la mână = a strânge, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contribuție benevolă
A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile
A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept)
A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție
A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva
A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit
A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva
A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva)
A-și da obolul = a contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere
Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire)
a-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva

TRIB, triburi, s. n. Grupare de mai multe ginți sau de familii înrudite, care au limbă și credințe comune, locuiesc același teritoriu și se supun autorității unui șef ales. – Din lat. tribus. (Sursa: DEX '98 )

TRIB s.n. 1. Formă de organizare a societății primitive, constând dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii reunite între ele prin legături de înrudire, care trăiau pe un teritoriu propriu, aveau o limbă și credințe comune și erau supuse autorității unui șef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Seminție, gintă, neam. ♦ Populația fiecărui district în Roma antică. 3. (Biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzând genuri înrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu]. (Sursa: DN )

TRIB1 s. n. 1. formă de organizare economică și social-politică a societății primitive, dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii înrudite, reunite pe baza comunității teritoriului și supuse autorității unui șef unic. 2. (la unele popoare din ant.) seminție, gintă, neam. ◊ (biol.) subdiviziune a familiei cu genuri înrudite. (< lat. tribus, fr. tribu) (Sursa: MDN )

-TRIB2 elem. tribo-. (Sursa: MDN )

TRIB s. v. neam. (Sursa: Sinonime )

trib s. n., pl. tríburi (Sursa: Ortografic )

TRIB ~uri n. 1) Formă de organizare economică și socială, specifică comunei primitive și caracterizată prin legături de rudenie, prin comunitate de limbă și de teritoriu și prin conducător ales. 2) fig. Familie numeroasă. /<lat. tribus, fr. tribe (Sursa: NODEX )

trib substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	trib	tribul
nominativ-acuzativ	plural	triburi	triburile
genitiv-dativ	singular	trib	tribului
genitiv-dativ	plural	triburi	triburilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—