Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

TRENÁ, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner. (Sursa: DEX '98 )

TRENÁ vb. I. intr. 1. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. [< fr. traîner]. (Sursa: DN )

TRENÁ vb. intr. 1. (despre lucruri) a zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. (< fr. traîner) (Sursa: MDN )

TRENÁ vb. 1. a întârzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluțio-narea problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acțiunea romanului ~.) 3. a lâncezi, a stagna. (Afacerile ~.) (Sursa: Sinonime )

trená vb., ind. prez. 1 sg. trenéz, 3 sg. și pl. treneáză (Sursa: Ortografic )

TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne. (Sursa: DEX '98 )

A TRENÁ ~éz intranz. livr. 1) (despre acțiuni) A se desfășura extrem de încet; a se tărăgăna. 2) rar (despre lucruri) A zăcea uitat sau lăsat din neglijență. ~ pe pământ. /<fr. traîner (Sursa: NODEX )

TRÉNĂ ~e f. 1) Partea alungită de la spate a unei rochii (care se târăște); coadă. ◊ A duce ~a cuiva a urma insistent și servil pe cineva. 2) Viteză de alergare a sportivilor într-o cursă. /<fr. traîne (Sursa: NODEX )

TRÉNĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne]. (Sursa: DN )

TRÉNĂ1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne) (Sursa: MDN )

TRÉNĂ2 s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn) (Sursa: MDN )

TRÉNĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.) (Sursa: Sinonime )

trénă s. f., g.-d. art. trénei; pl. tréne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
trena   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trena trenare trenat trenând singular plural
trenea trenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trenez (să) trenez trenam trenai trenasem
a II-a (tu) trenezi (să) trenezi trenai trenași trenaseși
a III-a (el, ea) trenea (să) treneze trena trenă trenase
plural I (noi) trenăm (să) trenăm trenam trenarăm trenaserăm, trenasem*
a II-a (voi) trenați (să) trenați trenați trenarăți trenaserăți, trenaseți*
a III-a (ei, ele) trenea (să) treneze trenau trena trenaseră
* Formă nerecomandată

trenă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tre trena
plural trene trenele
genitiv-dativ singular trene trenei
plural trene trenelor
vocativ singular trenă, treno
plural trenelor