TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TREÍME s. triadă, trinitate, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

treíme s. f., g.-d. art. treímii; pl. treími (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TREÍME ~i f. 1) Fiecare dintre părțile (egale) ale unui întreg, împărțit în trei; a treia parte dintr-un întreg. 2) Unitate constituită din trei elemente. ◊ Sfânta ~ unitate tainică în credința creștină a celor trei fețe ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. ~ime (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

Sfânta Treíme adj. + s. f. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard