Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

TRÉCERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea. 2. Fig. Considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor. – V. trece. (Sursa: DEX '98 )

TRÉCERE ~i f. 1) v. A TRECE.În ~ a) trecând spre altă țintă; b) în treacăt; în grabă. ~ din viață moarte; deces. 2) Loc care servește pentru a trece. ◊ ~ de nivel loc unde se întretaie o cale ferată și o șosea, aflate la același nivel. 3) Considerație de care se bucură cineva; influență. ◊ A avea ~ a se bucura de autoritate. Cu ~ influent. /v. a trece (Sursa: NODEX )

TRÉCERE s. 1. v. deplasare. 2. v. treacăt. 3. v. traversare. 4. (TEHN.) pasaj. (~ într-un proces tehnologic.) 5. v. pasaj. 6. escaladare. 7. v. transmitere. 8. v. băgare. 9. v. pătrundere. 10. v. intrare. 11. v. repartizare. 12. v. înregistrare. 13. scurgere. (~ timpului.) 14. v. tranziție. 15. v. transformare. 16. v. încetare. 17. v. promovare. 18. v. influență. 19. v. autoritate. 20. v. apreciere. (Sursa: Sinonime )

líberă trécere adj. + s. f. (sil. tre-) (Sursa: Ortografic )

trécere s. f., g.-d. art. trécerii; pl. tréceri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
trecere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trecere trecerea
plural treceri trecerile
genitiv-dativ singular treceri trecerii
plural treceri trecerilor
vocativ singular trecere, trecereo
plural trecerilor