TRAULÁRE s. f. Acțiunea de a traula și rezultatul ei. – V. traula. (Sursa: DEX '98 )
TRAULÁRE s.f. Metodă de pescuit industrial practicat în largul mărilor cu ajutorul plaselor; trauling. [Pron. trau-. / < traul]. (Sursa: DN )
TRAULÁ, traulez, vb. I. Intranz. A pescui cu traulul. [Pr.: tra-u-] – Din traul (după engl. trawl). (Sursa: DEX '98 )
traulá vb. (sil. tra-u-), ind. prez. 1 sg. trauléz, 3 sg. și pl. trauleáză (Sursa: Ortografic )
| traula verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) traula | traulare | traulat | traulând | singular | plural |
| traulează | traulați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | traulez | (să) traulez | traulam | traulai | traulasem |
| a II-a (tu) | traulezi | (să) traulezi | traulai | traulași | traulaseși |
| a III-a (el, ea) | traulează | (să) trauleze | traula | traulă | traulase |
| plural | I (noi) | traulăm | (să) traulăm | traulam | traularăm | traulaserăm, traulasem* |
| a II-a (voi) | traulați | (să) traulați | traulați | traularăți | traulaserăți, traulaseți* |
| a III-a (ei, ele) | traulează | (să) trauleze | traulau | traulară | traulaseră |
* Formă nerecomandată
| traulare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | traulare | traularea |
| plural | traulări | traulările |
| genitiv-dativ | singular | traulări | traulării |
| plural | traulări | traulărilor |
| vocativ | singular | traulare, traulareo |
| plural | traulărilor |
