TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ◊ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. și intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se țicni. ♦ Tranz. și refl. A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TRĂSNÍ2 vb. IV v. trosni. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TRĂSNÍT, -Ă, trăsniți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Lovit, atins de trăsnet. 2. Zănatic, nebun. ♦ Amețit de băutură; beat. ♦ Năstrușnic, ciudat, extravagant. 3. Fig. Afurisit, blestemat, netrebnic. – V. trăsni1. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE TRĂSNÍ mă ~ésc intranz. pop. fam. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se țicni; a înnebuni; a se aliena; a se scrânti. 2) A se ameți de băutură. /<sl. tresnonti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A TRĂSNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A se produce un trăsnet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a detuna. ◊ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neașteptate o idee (năstrușnică). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-și descărca mânia strigând. 4) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face să se trăsnească. 2) (ființe, lucruri) A lovi trăsnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ◊ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neașteptată. /<sl. trĕsnonti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TRĂSNÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TRĂSNI și A SE TRĂSNI. 2) și substantival fig. fam. (despre persoane) Care comite fapte neobișnuite; afurisit. ◊ A rămâne (a se opri) (ca) ~ a rămâne încremenit (din cauza unei emoții puternice). /v. a trăsni (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TRĂSNÍ vb. 1. (MET.) a detuna, (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă și ~; a ~ un copac.) 2. v. bubui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TRĂSNÍ vb. v. aliena, ameți, apuca, cășuna, chercheli, îmbăta, înnebuni, năzări, sminti, țicni, turmenta, veni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TRĂSNÍT adj. detunat. (Copac ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TRĂSNÍT adj. v. aiurea, aiurit, amețit, băut, beat, bezmetic, bizar, cherchelit, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, îmbătat, năstrușnic, nebun, neobișnuit, original, paradoxal, singular, smintit, straniu, turmentat, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

trăsní (-nésc, -ít), vb. – 1. A detuna, a produce trăsnete. – 2. A pocni, a exploda. – 3. A lovi, a descărca, a izbi. – 4. A-i trece subit prin minte. – Mr. triznés, trizniri. Sl. trĕsniti, var. de la trĕsnąti „a percuta” (Cihac, II, 419; Conev 87), cf. sb., cr., slov. tresnuti „a trăsni”. – Der. trăsnet, s. n. (descărcare electrică în atmosferă, explozie, bubuitură); trasnaie (var. trăsneală), s. f. (idee ciudată; pandalie; Arg., furt prin efracție); trăsnit, adj. (atins de trăsnet; lovit, fulgerat; aiurit, nebun, amețit); trăsnitor, adj. (fulminant; s. m., Arg., hoț); paratrăsnet, s. n. (instalație împotriva trăsnetelor; Arg., tramvai), format după fr. paratonnere. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

trăsní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăsnésc, 3 sg. trăsnéște, imperf. 3 sg. trăsneá; conj. prez. 3 sg. și pl. trăsneáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard