Dex.Ro Mobile
Vezi 27 expresii

« Back
TRAS s.n. Material obținut prin măcinarea fină a unei varietăți de tuf vulcanic. [Pl. -suri, scris și trass. / < engl. trass]. (Sursa: DN )

Declinări/Conjugări
trage   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trage tragere tras trăgând singular plural
trage trageți, trăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trag (să) trag trăgeam trăsei trăsesem
a II-a (tu) tragi (să) tragi trăgeai trăseși trăseseși
a III-a (el, ea) trage (să) tra trăgea trase trăsese
plural I (noi) tragem (să) tragem trăgeam traserăm trăseserăm, trăsesem*
a II-a (voi) trageți (să) trageți trăgeați traserăți trăseserăți, trăseseți*
a III-a (ei, ele) trag (să) tra trăgeau traseră trăseseră
* Formă nerecomandată

tras (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tras trasul tra trasa
plural trași trașii trase trasele
genitiv-dativ singular tras trasului trase trasei
plural trași trașilor trase traselor
vocativ singular
plural

tras (s.n.; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tras trasul
plural trasuri trasurile
genitiv-dativ singular tras trasului
plural trasuri trasurilor
vocativ singular
plural