TRANZITÁ, tranzitez, vb. I. Tranz. (Rar) A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. – Din fr. transiter. (Sursa: DEX '98 )
TRANZITÁ vb. I. tr. A trece printr-o țară străină mărfuri în tranzit. [< fr. transiter]. (Sursa: DN )
TRANZITÁ vb. I. tr. a transporta în tranzit. II. intr. (despre trenuri, vagoane) a trece printr-o stație fără oprire. (< fr. transiter) (Sursa: MDN )
tranzitá vb., ind. prez. 1 sg. tranzitéz, 3 sg. și pl. tranziteáză (Sursa: Ortografic )
A TRANZITÁ ~éz tranz. rar (mărfuri, călători în tranzit) A trece printr-o țară străină (fără îmbarcări și debarcări). /<fr. transiter (Sursa: NODEX )
| tranzita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) tranzita | tranzitare | tranzitat | tranzitând | singular | plural |
| tranzitează | tranzitați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | tranzitez | (să) tranzitez | tranzitam | tranzitai | tranzitasem |
| a II-a (tu) | tranzitezi | (să) tranzitezi | tranzitai | tranzitași | tranzitaseși |
| a III-a (el, ea) | tranzitează | (să) tranziteze | tranzita | tranzită | tranzitase |
| plural | I (noi) | tranzităm | (să) tranzităm | tranzitam | tranzitarăm | tranzitaserăm, tranzitasem* |
| a II-a (voi) | tranzitați | (să) tranzitați | tranzitați | tranzitarăți | tranzitaserăți, tranzitaseți* |
| a III-a (ei, ele) | tranzitează | (să) tranziteze | tranzitau | tranzitară | tranzitaseră |
* Formă nerecomandată
