Dex.Ro Mobile
TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. înțelegere, învoială, acord. [Var.: (înv.) tranzacțiúne s. f.] – Din fr. transaction, lat. transactio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

TRANZÁCȚIE s.f. Înțelegere, învoială, convenție. ♦ Acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial. [Gen. -iei, var. tranzacțiune s.f. / cf. fr. transaction, lat. transactio]. (Sursa: DN )

TRANZÁCȚIE s. f. 1. înțelegere, învoială, convenție. 2. acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc. (< fr., engl. transaction, lat. transactio) (Sursa: MDN )

TRANZÁCȚIE s. 1. afacere, (englezism) business. (O bună ~ comercială.) 2. operație. (~ de bursă.) 3. v. înțelegere. (Sursa: Sinonime )

tranzácție s. f. (sil. -ți-e; mf. tranz-), art. tranzácția (sil. -ți-a), g.-d. art. tranzácției; pl. tranzácții, art. tranzácțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

TRANZÁCȚIE ~i f. Înțelegere încheiată între două sau mai multe părți, pe bază de concesii reciproce, asupra transmiterii unor drepturi sau asupra schimbului de mărfuri. [G.-D. tranzacției; Sil. -ți-e] /<fr. transaction, lat. transactio, ~onis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tranzacție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tranzacție tranzacția
plural tranzacții tranzacțiile
genitiv-dativ singular tranzacții tranzacției
plural tranzacții tranzacțiilor
vocativ singular tranzacție, tranzacțio
plural tranzacțiilor