Dex.Ro Mobile
TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere). (Sursa: DEX '98 )

TRANSPÚNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpún, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere]. (Sursa: DN )

TRANSPÚNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ◊ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere) (Sursa: MDN )

TRANSPÚNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (livr.) a transla, (înv. și reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.) (Sursa: Sinonime )

transpúne vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpún; conj. prez. 3 sg. și pl. transpúnă; ger. transpunând; part. transpús (Sursa: Ortografic )

A SE TRANSPÚNE mă transpún intranz. A se strămuta cu imaginația (în altă situație sau în alt timp). /trans- + a pune (Sursa: NODEX )

A TRANSPÚNE transpún tranz. A reda în altă formă sau prin alte mijloace (decât cele inițiale). ~ în altă limbă. /trans- + a pune (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
transpune   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) transpune transpunere transpus transpunând singular plural
transpune transpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) transpun (să) transpun transpuneam transpusei transpusesem
a II-a (tu) transpui (să) transpui transpuneai transpuseși transpuseseși
a III-a (el, ea) transpune (să) transpună, transpuie transpunea transpuse transpusese
plural I (noi) transpunem (să) transpunem transpuneam transpuserăm transpuseserăm, transpusesem*
a II-a (voi) transpuneți (să) transpuneți transpuneați transpuserăți transpuseserăți, transpuseseți*
a III-a (ei, ele) transpun (să) transpună, transpuie transpuneau transpuseră transpuseseră
* Formă nerecomandată