TRANSPÓRT,transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport. (Sursa: DEX '98 )
TRANSPÓRTs.n.1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate împreună. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o formă pe alta a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (Fig.; liv.) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație. [< fr. transport]. (Sursa: DN )
TRANSPÓRTs. n. 1. faptul de a transporta; transportare. ◊ totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate. 2. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 3. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație. (< fr. transport, germ. Transport) (Sursa: MDN )
TRANSPÓRT s. 1. v. cărat. 2. cărătură. (A făcut un prim ~.)3.(FIZ.) transmisiune. (~ul energiei electromagnetice.) (Sursa: Sinonime )
transpórt s. n. (sil. mf. trans-), pl. transpórturi (Sursa: Ortografic )
TRANSPORTÁ,transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare. (Sursa: DEX '98 )
A SE TRANSPORTÁ mă transpórtintranz. A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<fr. transporter, lat. transportare (Sursa: NODEX )
A TRANSPORTÁ transpórttranz. 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare (Sursa: NODEX )
TRANSPÓRT ~urin. 1) Ramură a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale și a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplasează la un moment dat împreună. 3) fig. livr. Stare de fericire deplină; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport (Sursa: NODEX )
TRANSPORTÁvb. I.1.tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul. 2.refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului. 3.tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [P.i. transpórt. / < fr. transporter, cf. lat. transportare]. (Sursa: DN )
TRANSPORTÁvb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr. transporter, lat. transportare) (Sursa: MDN )
TRANSPORTÁ vb. 1. v. căra. 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ până la ...)3. v. duce. (Sursa: Sinonime )
transportá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transpórt, 3 sg. și pl. transpórtă (Sursa: Ortografic )
