Dex.Ro Mobile
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emițător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur]. (Sursa: DN )

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emițător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur) (Sursa: MDN )

TRANSMIȚĂTÓR adj. emițător. (Sursa: Sinonime )

transmițătór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáre (Sursa: Ortografic )

transmițătór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transmițătoáre (Sursa: Ortografic )

TRANSMIȚĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care transmite. /a transmite + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

TRANSMIȚĂTÓR2 ~oáre n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. /a transmite + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
transmițător   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular transmițător transmițătorul transmițătoare transmițătoarea
plural transmițători transmițătorii transmițătoare transmițătoarele
genitiv-dativ singular transmițător transmițătorului transmițătoare transmițătoarei
plural transmițători transmițătorilor transmițătoare transmițătoarelor
vocativ singular
plural