Dex.Ro Mobile
TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga. (Sursa: DEX '98 )

TRANSFÚG s.m. Militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) persoană care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. [Cf. fr. transfuge, lat. transfuga]. (Sursa: DN )

TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga) (Sursa: MDN )

!transfúg (tran-sfug/trans-fug) s. m., pl. transfúgi (Sursa: DOOM 2 )

transfúg s. m. (sil. mf. trans-), pl. transfúgi (Sursa: Ortografic )

TRANSFÚG ~gi m. 1) Militar care, în timp de război, dezertează și trece de partea inamicului. 2) Persoană care își părăsește țara în mod ilegal. [Sil. trans-fug] /<fr. transfuge, lat. transfuga (Sursa: NODEX )

transfúgă s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transfúgei; pl. transfúge (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
transfug   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular transfug transfugul transfu transfuga
plural transfugi transfugii transfuge transfugele
genitiv-dativ singular transfug transfugului transfuge transfugei
plural transfugi transfugilor transfuge transfugelor
vocativ singular
plural