Dex trăncăni, trancani, definiţie trăncăni, dex.ro Mobile

A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni
A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări
A da cu melița = a trăncăni, a flecări
A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare

TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + suf. -ăni. (Sursa: DEX '98 )

A TRĂNCĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A vorbi mult și fără rost; a flecări; a pălăvrăgi; a bârfi. 2) v. A TRONCĂNI. 2. tranz. (nimicuri, fleacuri etc.) A debita în număr mare. /tranc + suf. ~ani (Sursa: NODEX )

trăncăni verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trăncăni	trăncănire	trăncănit	trăncănind	singular	plural
		(a) trăncăni	trăncănire	trăncănit	trăncănind	trăncănește	trăncăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trăncănesc	(să) trăncănesc	trăncăneam	trăncănii	trăncănisem
	a II-a (tu)	trăncănești	(să) trăncănești	trăncăneai	trăncăniși	trăncăniseși
	a III-a (el, ea)	trăncănește	(să) trăncănească	trăncănea	trăncăni	trăncănise
plural	I (noi)	trăncănim	(să) trăncănim	trăncăneam	trăncănirăm	trăncăniserăm, trăncănisem*
	a II-a (voi)	trăncăniți	(să) trăncăniți	trăncăneați	trăncănirăți	trăncăniserăți, trăncăniseți*
	a III-a (ei, ele)	trăncănesc	(să) trăncănească	trăncăneau	trăncăniră	trăncăniseră

* Formă nerecomandată