TRÂMBÍ, trâmbesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pânza sul. – Din trâmbă. (Sursa: DLRM )
trâmbí, trâmbésc, vb. IV (reg.) a face (pânza) sul. (Sursa: DAR )
| trâmbi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) trâmbi | trâmbire | trâmbit | trâmbind | singular | plural |
| trâmbește | trâmbiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | trâmbesc | (să) trâmbesc | trâmbeam | trâmbii | trâmbisem |
| a II-a (tu) | trâmbești | (să) trâmbești | trâmbeai | trâmbiși | trâmbiseși |
| a III-a (el, ea) | trâmbește | (să) trâmbească | trâmbea | trâmbi | trâmbise |
| plural | I (noi) | trâmbim | (să) trâmbim | trâmbeam | trâmbirăm | trâmbiserăm, trâmbisem* |
| a II-a (voi) | trâmbiți | (să) trâmbiți | trâmbeați | trâmbirăți | trâmbiserăți, trâmbiseți* |
| a III-a (ei, ele) | trâmbesc | (să) trâmbească | trâmbeau | trâmbiră | trâmbiseră |
* Formă nerecomandată
| trâmbit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trâmbit | trâmbitul | trâmbită | trâmbita |
| plural | trâmbiți | trâmbiții | trâmbite | trâmbitele |
| genitiv-dativ | singular | trâmbit | trâmbitului | trâmbite | trâmbitei |
| plural | trâmbiți | trâmbiților | trâmbite | trâmbitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
