TRAFÓR, trafoare, s. n. Ornament arhitectural perforat. – Din it. traforo. (Sursa: DEX '98 )
TRAFÓR s. n. ornament arhitectural perforat care înlocuiește sau maschează o tâmplărie. (< it. traforo) (Sursa: MDN )
trafór s. n., pl. trafoáre (Sursa: Ortografic )
| trafor substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trafor | traforul |
| plural | trafoare | trafoarele |
| genitiv-dativ | singular | trafor | traforului |
| plural | trafoare | trafoarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
