Dex.Ro Mobile
TRACTÁRE, tractări, s. f. Acțiunea de a tracta2 și rezultatul ei. – V. tracta2. (Sursa: DEX '98 )

TRACTÁRE s.f. Acțiunea de a tracta și rezultatul ei; tracțiune. [< tracta]. (Sursa: DN )

TRACTÁRE s. v. remorcare. (Sursa: Sinonime )

tractáre (tracțiune) s. f., g.-d. art. tractării; pl. tractări (Sursa: Ortografic )

TRACTÁ1 vb. I. v. trata. (Sursa: DEX '98 )

TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter. (Sursa: DEX '98 )

A TRACTÁ ~éz tranz. rar (vehicule) A face să se miște, exercitând o forță (prin tragere după sine). /<fr. tracter (Sursa: NODEX )

TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage]. (Sursa: DN )

TRACTÁ vb. tr. a exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter) (Sursa: MDN )

TRACTÁ vb. v. remorca. (Sursa: Sinonime )

tractá vb., ind. prez. 1 sg. tractéz, 3 sg. și pl. tracteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tracta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tracta tractare tractat tractând singular plural
tractea tractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tractez (să) tractez tractam tractai tractasem
a II-a (tu) tractezi (să) tractezi tractai tractași tractaseși
a III-a (el, ea) tractea (să) tracteze tracta tractă tractase
plural I (noi) tractăm (să) tractăm tractam tractarăm tractaserăm, tractasem*
a II-a (voi) tractați (să) tractați tractați tractarăți tractaserăți, tractaseți*
a III-a (ei, ele) tractea (să) tracteze tractau tracta tractaseră
* Formă nerecomandată

tractare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tractare tractarea
plural tractări tractările
genitiv-dativ singular tractări tractării
plural tractări tractărilor
vocativ singular tractare, tractareo
plural tractărilor