A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face o gafă
A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul
A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva)
Vino-ncoace = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat
a călca năstrăpat = a merge urât, aruncând picioarele; a călca în străchini, a călca mândru, cu trufie, apăsat
În abstract = pe bază de deducții logice (și nu de date concrete); rupt de viața reală
În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete
În abstract = pe bază de deducții logice; rupt de realitate
TRAC1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
TRAC2 s. n. Stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artiștii) în momentul apariției lor în fața publicului. – Din fr. trac. (Sursa: DEX '98 )
TRAC3, -Ă,traci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. 2. Adj. Tracic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci3 (1) – Din lat. Thracus. (Sursa: DEX '98 )
TRACs.n. Emoție de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului. [< fr. trac]. (Sursa: DN )
TRAC1s. n. stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului, a unor examinatori. (< fr. trac) (Sursa: MDN )
TRAC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus) (Sursa: MDN )
TRAC adj. v. tracic. (Sursa: Sinonime )
trac interj. (Sursa: Ortografic )
trac (din Tracia) s. m., adj. m., pl. traci; f. sg. trácă, g.-d. art. trácei, pl. tráce (Sursa: Ortografic )
trac (stare emotivă) s. n. (Sursa: Ortografic )
TRAC1n. Stare de emoție de care sunt cuprinse unele persoane (de obicei actorii) când apar în fața publicului. /<fr. trac (Sursa: NODEX )
TRAC2interj. (cuvânt care se folosește pentru a exprima zgomotul produs de descărcarea unei arme, de tragerea unei săgeți etc.). /Onomat. (Sursa: NODEX )
TRAC3 ~că (~ci, ~ce)m. și f. Persoană care făcea parte din vechea populație a Traciei. /<lat. Thracus (Sursa: NODEX )
CAVALERUL TRAC, zeu minor, reprezentat călare, venerat în Tracia și Moesia. Cultul său s-a răspîndit în vremea Imp. Roman și la N de Dunăre. (Sursa: DE )
