TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. (Sursa: DEX '98 )
TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco]. (Sursa: DN )
TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko) (Sursa: MDN )
TRABÚC s. havană, țigară de foi. (Sursa: Sinonime )
trabúc s. n., pl. trabúcúri (Sursa: Ortografic )
TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre] (Sursa: NODEX )
| trabuc substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trabuc | trabucul |
| plural | trabucuri | trabucurile |
| genitiv-dativ | singular | trabuc | trabucului |
| plural | trabucuri | trabucurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
