TRĂSÚRĂ,trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură. (Sursa: DEX '98 )
TRĂSÚRĂ s. I.1. birjă, (reg.) droșcă, (Transilv., Ban. și Maram.) cocie, (ieșit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ până la gară.)2.trăsură închisă = cupeu, (înv. și pop.) caretă. II. trăsură de unire v. liniuță de unire. (Sursa: Sinonime )
TRĂSÚRĂ s. v. linie, obraț, trăsătură. (Sursa: Sinonime )
trăsúră s. f., g.-d. art. trăsúrii; pl. trăsúri (Sursa: Ortografic )
TRĂSÚRĂ ~if. 1) Vehicul pe arcuri cu patru roți, tras de cai, folosit pentru transportarea persoanelor. ◊ ~ de piață birjă; fiacru. 2) art. pop. Constelație din emisfera boreală, învecinată cu cea a Gemenilor; Vizitiu. /tras + suf. ~ură (Sursa: NODEX )
TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, mașină, tren. (Sursa: Sinonime )
