TRĂINICÍE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
TRĂINICÍE f. Caracter trainic; durabilitate; rezistență. [G.-D. trăiniciei] /trainic + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
TRĂINICÍE s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.) (Sursa: Sinonime )
trăinicíe s. f., art. trăinicía, g.-d. trăinicíi, art. trăinicíei (Sursa: Ortografic )
| trăinicie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trăinicie | trăinicia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | trăinicii | trăiniciei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | trăinicie, trăinicio |
| plural | — |
