TOVĂRĂȘÍE,tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊ Expr. A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. – Tovarăș + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
TOVĂRĂȘÍE ~if. Legătură întemeiată pe raporturi tovărășești; relație între tovarăși. ◊ A ține cuiva ~ a ședea lângă cineva, ținându-i de urât. A merge în ~ a călători împreună cu cineva. [G.-D. tovărășiei] /tovarăș + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
TOVĂRĂȘÍE s. 1. (reg.) fârtăție, ortăcie. (Rea ~ și-a ales!)2. v. asociere. 3. v. anturaj. (Sursa: Sinonime )
TOVĂRĂȘÍE s. v. camarad, tovarăș. (Sursa: Sinonime )
tovărășíe s. f., art. tovărășía, g.-d. art. tovărășíei; pl. tovărășíi, art. tovărășíile (Sursa: Ortografic )
