TOTÉMIC, -Ă, totemici, -ce, adj. Care aparține unui totem, privitor la totem sau la totemism. – Din fr. totémique. (Sursa: DEX '98 )
TOTÉMIC, -Ă adj. Referitor la un totem. [Cf. fr. totémique]. (Sursa: DN )
totémic adj. m., pl. totémici; f. sg. totémică, pl. totémice (Sursa: Ortografic )
TOTÉMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de totem; propriu totemului. 2) Care ține de totemism; propriu totemismului. /<fr. totemique (Sursa: NODEX )
| totemic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | totemic | totemicul | totemică | totemica |
| plural | totemici | totemicii | totemice | totemicele |
| genitiv-dativ | singular | totemic | totemicului | totemice | totemicei |
| plural | totemici | totemicilor | totemice | totemicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
