A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acționeze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acțiune
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva
Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total
Cu totul = a) în total; b) cu desăvârșire, în întregime
Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală
a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v
TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total. (Sursa: DEX '98 )
TOTÁL, -Ăadj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (Fig.) Deplin, desăvârșit. // s.n.1. (Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr. total, lat. totalis]. (Sursa: DN )
TOTÁL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total) (Sursa: MDN )
TOTÁL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.)11. adj. absolut, suveran. (Un dispreț ~.)12. adj. v. neprecupețit. 13. adv. v. totalmente. (Sursa: Sinonime )
Total ≠ parțial (Sursa: Antonime )
totál adj. m., pl. totáli; f. sg. totálă, pl. totále (Sursa: Ortografic )
totál s. n., pl. totáluri (Sursa: Ortografic )
TOTÁL1 ~urin. 1) Rezultat al unei adunări; sumă. ◊ În ~ adunând toate la un loc; de tot; în ansamblu. 2) Ansamblu pe care îl constituie mai multe părți împreună. /<fr. total (Sursa: NODEX )
TOTÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu parțial) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; deplin; întreg; complet. Distrugere ~ă. 2) fig. Care este deosebit de mare; deplin; desăvârșit; complet. Indiferență ~ă. /<fr. total (Sursa: NODEX )