Dex.Ro Mobile
TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace. (Sursa: DEX '98 )

TORÁCE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; coșul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se țin picioarele și aripile. /<fr. thorax (Sursa: NODEX )

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace]. (Sursa: DN )

TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax) (Sursa: MDN )

TORÁCE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coșul pieptului, cutie toracică. 2. piept. (Sursa: Sinonime )

toráce s. m. – Coșul pieptului. It. torace. – Der. toracic, adj., din fr. thoracique. (Sursa: DER )

toráce s. n., pl. toráce (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
torace   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular torace toracele
plural torace toracele
genitiv-dativ singular torace toracelui
plural torace toracelor
vocativ singular torace
plural toracelor