TORȚIONÁR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. (Livr.) 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TORȚIONÁR, -Ă I. adj. care servește pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TORȚIONÁR s. v. călău, gâde. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

torționár adj. m., pl. torționári; f. sg. torționáră, pl. torționáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard