TÓRȚĂ,torțe, s. f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) tórție s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche. (Sursa: DEX '98 )
TÓRȚĂs.f.1. Faclă, făclie. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. [Pl. -țe. / cf. fr. torche, it. torcia]. (Sursa: DN )
TÓRȚĂs. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. (< it. torcia, după fr. torche) (Sursa: MDN )
TÓRȚĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.) (Sursa: Sinonime )
tórță (-țe), s. f. – Faclă, masala. – Var. înv. torție. It. torcia, cf. fr. torche. Der. directă de la un lat. *torcŭla (Pușcariu 1745) nu este probabilă. – Der. torțar, s. n. (sfeșnic mare). (Sursa: DER )
tórță s. f., g.-d. art. tórței; pl. tórțe (Sursa: Ortografic )
TÓRȚĂ ~ef. 1) Mijloc rudimentar de iluminare, constând dintr-un băț înfășurat la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă; faclă. 2) Descărcare electrică (pe conductoare de înaltă frecvență), având aspectul unei flăcări de lumânare. [G.-D. torței] /<it. torcia (Sursa: NODEX )
