(A avea) inimă de piatră (sau impietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece
(A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău
(A fi om) de inimă = (a fi om) bun, săritor
(A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial
(A fi) mână de fier (sau mână forte) = (a fi) om energic, autoritar
(A fi) mână spartă = (a fi) risipitor
(A umbla sau a fi, a se ține) cu nasul (pe) sus = a (fi) încrezut, sfidător
(A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic
(De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”
(Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant
A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura
A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei)
A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare
A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor
A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii
A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor
A avea (sau a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor
A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni (grave)
A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator
A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură
A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător
A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea
A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite
A crește (sau a încălzi, a ține) șarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător
A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva
A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor
A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului
A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător)
A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu...
A da în bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor
A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor
A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu
A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii)
A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)
A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit)
A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei
A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor
A fi mână spartă = a fi risipitor
A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș
A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători
A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător
A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit; b) a fi zorit, nerăbdător
A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane
A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat
A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărți; b) a trebui să plătească o datorie
A le crede toate lăptoase = a le crede pe toate adevărate; a fi lesne crezător
A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos)
A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios)
A lua cu o mână și a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor
A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect
TOR,toruri, s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului. – Din fr. tore. (Sursa: DEX '98 )
TOR1s.n.1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. [< fr. tore, cf. lat. torus – coardă]. (Sursa: DN )
TOR1s. n. 1. toroid (2). 2. mulură convexă cu profil semicircular, la baza sau la capitelul unei coloane, la ancadramente. (< fr. tore) (Sursa: MDN )
-TÓR2, -TOÁREsuf. „(cel) care face”, „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. (< fr. -teur, -trice, cf. lat. -torem, -tricem) (Sursa: MDN )
TOR s. v. tizic. (Sursa: Sinonime )
tor s.n. (reg.) 1. tizic. 2. toriște. 3. leșie care rămâne după ce s-a scos săpunul. (Sursa: DAR )
tor s. n. – Tizic. Bg. tor (Candrea). – În Olt. și Banat. – Der. torină, s. f. (Olt., tizic), din sb. torina; toriște (var. turiște), s. f. (Olt., tizic; Trans., loc unde mănîncă oile, torină); storiște, s. f. (loc de întîlnire, de ședere a vitelor sau cerbilor), bg. torište; torofină (var. torohină), s. f. (resturi de semințe, de fructe stoarse), probabil prin contaminare cu boștină, în Munt.; toreni, vb. (Banat, a îngrășa solul, a gunoi); (s)trușnic, s. m. (turtă, reziduuri de semințe ale plantelor oleaginoase), probabil în loc de *(s)torușnic (după Candrea, în legătură cu sb. trušni „de tărîțe”); turiță, s. f. (scai mărunt, Galium aparine), din sb. turica, cf. cr., slov., rus. torica (Candrea, II, 427; Conev 46); turicioară, s. f. (coada-racului, Agrimonia eupatoria); turicel (var. turicea), s. m. (plantă, Turritis glabra); var. a cuvîntului anterior (după Tiktin și Candrea, formație artificială care pornește de la numele științific). (Sursa: DER )
tor (geom., arhit.) s. n., pl. tóruri (Sursa: Ortografic )
TOR ~urin. 1) Corp geometric obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe de pe planul cercului, dar care nu trece prin centrul acestuia. 2) arhit. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. /<fr. tore (Sursa: NODEX )
