TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TOPONIMÍE f. 1) Totalitate a denumirilor de localități și locuri (dintr-o regiune sau dintr-o țară). 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponomastică. [G.-D. toponimiei] /<fr. toponymie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TOPONIMÍE s.f. 1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. Ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri; toponomastică. [Gen. -iei. / < fr. toponymie, cf. gr. topos – loc, onoma – nume]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TOPONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TOPONIMÍE s. toponomastică. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

toponimíe s. f. (sil. mf. top-), art. toponimía, g.-d. art. toponimíei; pl. toponimíi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard