TOPONÍM, toponime, s. n. Toponimic. – Din fr. toponyme. (Sursa: DEX '98 )
TOPONÍM s.n. Toponimic. [< fr. toponyme]. (Sursa: DN )
TOPONÍM s. n. nume propriu de loc; toponimic. (< fr. toponyme) (Sursa: MDN )
TOPONÍM adj., s. toponimic. („Brașov” este un ~.) (Sursa: Sinonime )
toponím s. n. (sil. mf. top-), pl. toponíme (Sursa: Ortografic )
TOPONÍM ~e n. lingv. Nume topic (de locuri, de localități, de munți etc.). /<fr. toponyme (Sursa: NODEX )
| toponim substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | toponim | toponimul |
| plural | toponime | toponimele |
| genitiv-dativ | singular | toponim | toponimului |
| plural | toponime | toponimelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
