Dex.Ro Mobile
TOPINAMBÚR, topinamburi, s. m. (Bot.) Nap (2) (Helianthus tuberosus). – Din fr. topinambour. (Sursa: DEX '98 )

TOPINAMBÚR s.m. Plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, care se folosesc mai ales în hrana porcilor; (pop.) napi porcești. [< fr. topinambour < numele unui trib din Brazilia]. (Sursa: DN )

TOPINAMBÚR s. m. plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, pentru hrana porcilor; nap. (< fr. topinambour) (Sursa: MDN )

TOPINAMBÚR s. v. nap-porcesc. (Sursa: Sinonime )

topinambúr s. m., pl. topinambúri (Sursa: Ortografic )

TOPINAMBÚR ~i m. Plantă erbacee cultivată pentru tulpina ei subterană, tuberculată, folosită ca aliment, ca furaj; nap-porcesc. /<fr. topinambour (Sursa: NODEX )

TOPINAMBUR, topinamburi, s.m. Plantă erbacee originară din America de Nord, cu tulpina înaltă și flori mari, galbene (Helianthus tuberosus), asemănătoare cu floarea-soarelui, dar de la care se consumă tuberculii mari cu gust pronunțat de anghinare; pop. nap-porcesc; din fr. topinambour. (Sursa: DGE )

Declinări/Conjugări
topinambur   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular topinambur topinamburul
plural topinamburi topinamburii
genitiv-dativ singular topinambur topinamburului
plural topinamburi topinamburilor
vocativ singular
plural