TONIFIÉRE, tonifieri, s. f. Tonificare. [Pr.: -fi-e-] – După fr. tonification. (Sursa: DEX '98 )
tonifiére s. f., g.-d. art. tonifiérei; pl. tonifiéri (Sursa: Ortografic )
TONIFIÁ vb. tr. a tonifica. (< fr. tonifier) (Sursa: MDN )
tonifiá vb., ind. prez. 1 sg. tonifiéz, 3 sg. și pl. tonifiáză (Sursa: Ortografic )
| tonifia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) tonifia | tonifiere | tonifiat | tonifiind | singular | plural |
| tonifiază | tonifiați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | tonifiez | (să) tonifiez | tonifiam | tonifiai | tonifiasem |
| a II-a (tu) | tonifiezi | (să) tonifiezi | tonifiai | tonifiași | tonifiaseși |
| a III-a (el, ea) | tonifiază | (să) tonifieze | tonifia | tonifie | tonifiase |
| plural | I (noi) | tonifiem | (să) tonifiem | tonifiam | tonifiarăm | tonifiaserăm, tonifiasem* |
| a II-a (voi) | tonifiați | (să) tonifiați | tonifiați | tonifiarăți | tonifiaserăți, tonifiaseți* |
| a III-a (ei, ele) | tonifiază | (să) tonifieze | tonifiau | tonifiară | tonifiaseră |
* Formă nerecomandată
| tonifiere substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tonifiere | tonifierea |
| plural | tonifieri | tonifierile |
| genitiv-dativ | singular | tonifieri | tonifierii |
| plural | tonifieri | tonifierilor |
| vocativ | singular | tonifiere, tonifiereo |
| plural | tonifierilor |
