Dex.Ro Mobile
TONIFICÁRE s. f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei. – V. tonifica. (Sursa: DEX '98 )

TONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei; întărire, fortificare. [< tonifica]. (Sursa: DN )

TONIFICÁRE s. v. întremare. (Sursa: Sinonime )

tonificáre s. f., g.-d. art. tonificării (Sursa: Ortografic )

TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier. (Sursa: DEX '98 )

A TONIFICÁ tonífic tranz. rar (organismul sau părți ale lui) A întări prin administrarea unui medicament tonic. /<fr. tonifier (Sursa: NODEX )

TONIFICÁ vb. I. tr. (Med.) A întări, a fortifica (un țesut, un organism, un organ etc.). [P.i. tonífic. / cf. fr. tonifier]. (Sursa: DN )

TONIFICÁ vb. tr. a întări, a fortifica (un țesut, un organism etc.); a tonifia. (< fr. tonifier) (Sursa: MDN )

TONIFICÁ vb. v. întrema. (Sursa: Sinonime )

tonificá vb., ind. prez. 1 sg. tonífic, 3 sg. și pl. tonífică (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tonifica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tonifica tonificare tonificat tonificând singular plural
tonifică tonificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tonific (să) tonific tonificam tonificai tonificasem
a II-a (tu) tonifici (să) tonifici tonificai tonificași tonificaseși
a III-a (el, ea) tonifică (să) tonifice tonifica tonifică tonificase
plural I (noi) tonificăm (să) tonificăm tonificam tonificarăm tonificaserăm, tonificasem*
a II-a (voi) tonificați (să) tonificați tonificați tonificarăți tonificaserăți, tonificaseți*
a III-a (ei, ele) tonifică (să) tonifice tonificau tonifica tonificaseră
* Formă nerecomandată

tonificare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tonificare tonificarea
plural tonificări tonificările
genitiv-dativ singular tonificări tonificării
plural tonificări tonificărilor
vocativ singular tonificare, tonificareo
plural tonificărilor