TOMBÁL, -Ă, tombali, -e, adj. (Livr.) De mormânt; funerar. – Din fr. tombal. (Sursa: DEX '98 )
TOMBÁL, -Ă adj. (Liv.) De mormânt; funerar. [Cf. fr. tombal, it. tombale]. (Sursa: DN )
TOMBÁL, -Ă adj. de mormânt; funerar. (< fr. tombal) (Sursa: MDN )
TOMBÁL adj. v. funerar. (Sursa: Sinonime )
TOMBÁL ~ă (~i, ~e) rar Care ține de mormânt; propriu mormântului; funerar. Piatră ~ă. /<fr. tombal (Sursa: NODEX )
| tombal adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tombal | tombalul | tombală | tombala |
| plural | tombali | tombalii | tombale | tombalele |
| genitiv-dativ | singular | tombal | tombalului | tombale | tombalei |
| plural | tombali | tombalilor | tombale | tombalelor |
| vocativ | singular | tombalule | tombalo |
| plural | tombalilor | tombalelor |
