TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant. (Sursa: DEX '98 )
TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant]. (Sursa: DN )
TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant) (Sursa: MDN )
TOLERÁNT adj. v. concesiv. (Sursa: Sinonime )
Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant (Sursa: Antonime )
toleránt adj. m., pl. toleránți; f. sg. tolerántă, pl. toleránte (Sursa: Ortografic )
TOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tolerează; îngăduitor; indulgent; iertător. /<fr. tolérant (Sursa: NODEX )
| tolerant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tolerant | tolerantul | tolerantă | toleranta |
| plural | toleranți | toleranții | tolerante | tolerantele |
| genitiv-dativ | singular | tolerant | tolerantului | tolerante | tolerantei |
| plural | toleranți | toleranților | tolerante | tolerantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
