Dex.Ro Mobile
TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). ♦ Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi. (Sursa: DEX '98 )

TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa în fotoliu?) (Sursa: Sinonime )

TOLĂNÍ vb. v. lenevi, trândăvi. (Sursa: Sinonime )

tolăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolănésc, imperf. 3 sg. tolăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tolăneáscă (Sursa: Ortografic )

A SE TOLĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea; a se tologi. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tolăni   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tolăni tolănire tolănit tolănind singular plural
tolănește tolăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tolănesc (să) tolănesc tolăneam tolănii tolănisem
a II-a (tu) tolănești (să) tolănești tolăneai tolăniși tolăniseși
a III-a (el, ea) tolănește (să) tolănească tolănea tolăni tolănise
plural I (noi) tolănim (să) tolănim tolăneam tolănirăm tolăniserăm, tolănisem*
a II-a (voi) tolăniți (să) tolăniți tolăneați tolănirăți tolăniserăți, tolăniseți*
a III-a (ei, ele) tolănesc (să) tolănească tolăneau tolăni tolăniseră
* Formă nerecomandată