TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TOCĂTÓR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tocătór adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

tocătór (cuțit, fund) s. n., pl. tocătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TOCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care toacă. /a toca + suf. ~tor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TOCĂTÓR2 ~oáre n. 1) Cuțit pentru tocat. 2) Mașină de tocat nutreț. 3) Placă (de obicei de lemn) pe care se toacă ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. ~tor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard