TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TOCILÁR s. (rar) ascuțitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. și Bucov.) șlaifăr. (~ul ascute cuțitele.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TOCILÁR s. v. bucher. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tocilár s. m., pl. tocilári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TOCILÁR ~i m. 1) Persoană care se ocupă cu ascuțirea (la tocilă) a instrumentelor de tăiat. 2) fam. Elev care învață lecțiile în mod mecanic, fără a pătrunde în esență; bucher. /tocilă + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard