Dex.Ro Mobile
TOALETÁRE s.f. Acțiunea de a (se) toaleta și rezultatul ei. [< toaleta]. (Sursa: DN )

TOALETÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A(-și) face toaleta. [Pron. to-a-. / < fr. toiletter]. (Sursa: DN )

TOALETÁ vb. I. tr., refl. (fam.) a(-și) face toaleta. ◊ a curăța, a face mai estetic. II. tr. a pregăti o hartă pentru utilizarea în scop tactic. (< fr. toiletter) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
toaleta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) toaleta toaletare toaletat toaletând singular plural
toaletea toaletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) toaletez (să) toaletez toaletam toaletai toaletasem
a II-a (tu) toaletezi (să) toaletezi toaletai toaletași toaletaseși
a III-a (el, ea) toaletea (să) toaleteze toaleta toaletă toaletase
plural I (noi) toaletăm (să) toaletăm toaletam toaletarăm toaletaserăm, toaletasem*
a II-a (voi) toaletați (să) toaletați toaletați toaletarăți toaletaserăți, toaletaseți*
a III-a (ei, ele) toaletea (să) toaleteze toaletau toaleta toaletaseră
* Formă nerecomandată

toaletare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toaletare toaletarea
plural toaletări toaletările
genitiv-dativ singular toaletări toaletării
plural toaletări toaletărilor
vocativ singular toaletare, toaletareo
plural toaletărilor